Definita cuvantului mîntui
mîntuí (mîntuiésc, mîntuít), vb. – 1. A salva. – 2. A răscumpăra, a elibera. – 3. A termina, a sfîrși. – 4. (Refl.) A se salva, a se lecui. – 5. (Refl.) A se elibera, a se izbăvi. – 6. (Refl.) A se termina, a se sfîrși. Mag. menteni, din ment „liber” (Miklosich, Fremdw., 110; Cihac, II, 515; Weigand, Jb., XIII, 111; Tiktin; Iordan, Dift., 138; Berneker, II, 37; Gáldi, Dict., 94), poate prin intermediul sl., cf. sb., cr., slov. mentovani. Der. mîntuială, s. f. (bun sfîrșit, izbăvire; adv., fără grijă, dat rasol); mîntuință, s. f. (izbăvire, răscumpărare); mîntuitor, adj. (salvator).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîntui
MITUÍ, mituiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. -ui. Vezi definitia »
BONCĂLUÍ, boncăluiesc, vb. IV. Refl. și intranz. A scoate mugete sau răgete puternice, prelungi (în timpul împerecherii). Vezi definitia »
MISTRÚI, -IE, mistrui, -ie, adj. (Pop.) Pestriț. Vezi definitia »
PARASTUÍ vb. IV. v. parastisi. Vezi definitia »
JERUÍ vb. IV. v. jărui. Vezi definitia »