Definita cuvantului mior
miór s. m. – Miel de doi ani. – Mr. miliur, megl. mil’or. Din miel, cu suf. -or (Tiktin; Rosetti, BL, V, 56; Rosetti, Mélanges, 174). Der. de la un lat. *agnelliolus (Pușcariu 1093; Candrea-Dens., 1101; Candrea), deși posibilă, nu pare o ipoteză necesară. – Der. mioară, s. f. (oiță, mielușea); miorar, s. m. (păstorel, ciobănaș); strămior, s. m. (miel de doi ani). – Din rom. provin ngr. μπλιώρα sau μιλιόρι (Meyer, Neugr. St., II, 76), alb. miljorë, miljuar, miljora (Meyer 278), ngr. din Sarakatchan mbl’or(a) (Höeg 111), mag. mióra, millóra (Edelspacher 19; Candrea, Elemente, 405).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mior
LANSATÓR, lansatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor. – Lansa + suf. -tor. Vezi definitia »
DEZASAMBLÓR s. n. parte a unui ordinator care efectuează dezasamblarea (2). (< dez- + asamblor) Vezi definitia »
fiitor, -oáre, adj. (înv.) care este, care există, existent, în fință. Vezi definitia »
pocór s.n. (reg.; art. în expr.) a ajunge de pocorul lumii = a ajunge de râsul lumii. Vezi definitia »
UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpători, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. Vezi definitia »