Definita cuvantului mir
mir (míruri), s. n. – 1. Balsam de uns. – 2. Untdelemn sfințit. – 3. Frunte. – Mr. mir. Ngr. μύρον (Roesler 572; Munrnu 37), în parte prin intermediul sl. miro, cf. bg., rus. miro. – Der. mirui, vb. (a unge cu mir), din sl. mirovati ‹ ngr. μυρώνω; mirodenie, s. f. (înv., aromă), din ngr. μυροδία „parfum”, sl. (bg.) mirodija; mirodenie, s. f. (aromă; vioară-de-noapte, nopticioasă, Hesperis tristis), din cuvîntul anterior; mironosiță, s. f. (femeie care a uns cu smirnă corpul lui Iisus; fandosită, ipocrită), din sl. mironosica. Cf. mireasmă, miros, mire.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mir
parișoșír, parișoșíri, s.m. (înv.) epitrop. Vezi definitia »
PLEZÍR, pleziruri, s. n. (Franțuzism) Plăcere (1). – Din fr. plaisir. Vezi definitia »
sanír s.n. (înv.) numele unui vânt. Vezi definitia »
peșchír, peșchíre, s.n. (înv. și reg.) 1. prosop, ștergar; șervet. 2. față de masă. 3. maramă. 4. batistă dată la rudele miresei colăcerilor. 5. năframă. 6. bancnotă de 100 de lei. 7. (art.) numele unui dans popular ce se juca la nuntă. Vezi definitia »
GAMBÍR s. m. plantă grimpantă subtropicală, din ale cărei frunze se obține un extract tanant, folosit ca astringent. (< lat. gambier, germ. Gambir) Vezi definitia »