Definita cuvantului mirosi
mirosí (mirós, mirosít), vb. – 1. A exala miros. – 2. A percepe mirosul. – 3. A adulmeca. – Var. amirosi, (a)mirosesc. Megl. mirises, mirisiri. Ngr. μυρώνω, aorist ἐμύρωσα „a parfuma” (Graur, BL, IV, 102; Pușcariu, Lr., 260), cf. v sb. mirisati (Vasmer, Gr., 99), bg. mirisati, mirosati (sec. XVII). Der. din sl. (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteză necesară. Completat de amirosi, este un cuvînt de uz general (ALR, I, 77). – Cf. mir. Der. miros, s. n. (odor, parfum; olfacție), postverbal, sau direct din ngr. μύρωσις „ungere” (Roesler 573; Murnu 37); miroseală, s. f. (înv., mir; odor, parfum); mirosenie, s. f. (înv., mir; înv., parfum); miroseață, s. f. (parfum); mirositor, adj. (parfumat, odorant).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mirosi
adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma. Vezi definitia »
paragrafisí, pers. 3 sg. paragrafiséște, vb. IV refl. (înv.; despre drepturi, prevederi, legi) a se prescrie. Vezi definitia »
pichirisí1, pichirisésc, vb. IV refl. (înv.) a se simți atins, jignit; a se formaliza (de ceva), a se supăra (în urma unei jigniri); a se picarisi. Vezi definitia »
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi încet și nedeslușit. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Bolboroseau graiuri străine (ODOBESCU). 2. Intranz. (Despre lichide) A produce un zgomot caracteristic la ciocnirea cu un obstacol sau în timpul fierberii. – Onomatopee. Vezi definitia »
CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A catadicsi. – Tc. kabul[etmek]. Vezi definitia »