Definita cuvantului mîș
mîș- Radical care pare să exprime ideea de bîzîială, sau de mișuneală sau cea de pîlpîială. Creație expresivă, paralelă cu fîș, hîș. – Der. mîșăi, vb. (Olt., despre cîini, a adulmeca); mîșcîi, vb. (Munt., a se bălăbăni); mișui, vb. (a furnica, a pui); mișuna (var. mișina), vb. (a furnica, a fierbe), a cărui identitate cu cuvîntul anterior este evidentă (fără îndoială, Cihac, II, 198, îl explică prin sl. mĕsiti „a amesteca”, cf. Tiktin; Drăganu, RF, II, 298, prin sl. myšĭ „șoarece”; și Pușcariu 1098; Candrea-Dens., 1141; Candrea; Scriban; Spitzer, BL, IV, 48, prin lat. *messionāre „a recolta”); mișuială, s. f. (furnicare); mișină (var. mișună, Mold. de sud mișnă), s. f. (abundență; furnicare; grămadă, morman; provizii, rezerve; furnicar), cuvînt pe care Pușcariu 1098 îl deriva în mod echivoc dintr-un lat. *mistiōnem și Candrea-Dens., 1140, din messiōnem; cf. REW 5620; mișun (var. mișunel), s. m. (hîrciog, Cricetus frumentarius); mișeniță, s. f. (Mold., furnicare; furnicar). Cf. mușuroi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîș
pécheș, pécheși, s.m. (reg.) brutar. Vezi definitia »
făéș, -ă, adj. (reg.) 1. de soi bun, de neam bun; ales, nobil. 2. (despre oameni) arătos, chipeș, chipos, bine făcut, frumos; zdravăn, voinic. Vezi definitia »
SMEȘ, smeșuri, s. n. Lovitură de atac la tenis, prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului. [Var.: smeci s. n.] – Din engl., fr. smash. Vezi definitia »
TUFÍȘ, tufișuri, s. n. Desiș de tufe sau de arbuști; mulțime de copaci tineri, stufoși; tufăriș, tufărie. – Tufă + suf. -iș. Vezi definitia »
GHIBORȚÁȘ, ghiborțași, s. m. Diminutiv al lui ghiborț. – Ghiborț + suf. -aș. Vezi definitia »