Definita cuvantului mișca
mișcá (míșc, mișcát), vb. – 1. A muta, a agita. – 2. A impresiona, a înduioșa. – 3. A se pune în mișcare. – Megl. micicari. Origine îndoielnică. Pare să provină din lat. mĭscῑre „a agita” (› sp. mecer, cf. Corominas, III, 315), prin intermdiul unui der. de tipul *mĭscĭcāre, al cărui rezultat normal ar fi *mișčcare, cf. megl. Der. directă din lat. miscēre (Philippide, Principii, 48), din *micĭcāre în loc de micāre (Candrea, Rom., XXXI, 313), sau din sl. mykati sę „a parcurge, a străbate” (Cihac, 177) nu pare posibilă. – Der. mișcăcios, adj. (mobil); mișcare, s. f. (agitare; emoție); mișcător, adj. (mobil). Cf. nișcorici.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mișca
PETRIFICÁ vb. I. tr., refl. a (se) preface în piatră; a (se) împietri; a (se) fosiliza. II. refl. (fig.) a încremeni. (< it. petrificare, fr. pétrifier) Vezi definitia »
REJUDECÁ vb. I. tr. A judeca a doua oară. [< re- + judeca, după fr. rejuger]. Vezi definitia »
păcá, pac, vb. I (înv.) a supune, a îmblânzi. Vezi definitia »
zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică Vezi definitia »
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier. Vezi definitia »