Definita cuvantului mișca
mișcá (míșc, mișcát), vb. – 1. A muta, a agita. – 2. A impresiona, a înduioșa. – 3. A se pune în mișcare. – Megl. micicari. Origine îndoielnică. Pare să provină din lat. mĭscῑre „a agita” (› sp. mecer, cf. Corominas, III, 315), prin intermdiul unui der. de tipul *mĭscĭcāre, al cărui rezultat normal ar fi *mișčcare, cf. megl. Der. directă din lat. miscēre (Philippide, Principii, 48), din *micĭcāre în loc de micāre (Candrea, Rom., XXXI, 313), sau din sl. mykati sę „a parcurge, a străbate” (Cihac, 177) nu pare posibilă. – Der. mișcăcios, adj. (mobil); mișcare, s. f. (agitare; emoție); mișcător, adj. (mobil). Cf. nișcorici.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mișca
MITIFICÁ vb. tr. a mitiza. (< fr. mythifier) Vezi definitia »
PICÁ1 vb. intr. (despre avioane) a face un picaj. (< fr. piquer) Vezi definitia »
a strica (cuiva) codolanul expr. (intl.) a aresta, a închide. Vezi definitia »
PROGNOSTICÁ vb. I. v. pronostica. Vezi definitia »
Nemica, nemici, s.f 1.dusman (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pârâș, sculător. (Armata ~; e un ~ de temut.)
2. vrajmas Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain.
3. neprieten. Vezi definitia »