Definita cuvantului mișel
mișél (mișeá), adj. – 1. Sărac, mizer, nenorocit. – 2. Mizerabil, josnic, mîrșav. – 3. Laș. Lat. mĭsellus (Pușcariu 1097; Candrea-Dens., 1078; REW 5607), cf. it. misello, prov., v. fr. mesel „lepros”, cat. mesell, v. sp. mesillo. Pentru semantism, cf. sp. miserable și Șeineanu, Semasiol., 202. Der. mișeli (var. mișela), vb. (a se plînge; a defăima, a ponegri, a terfeli); mișelame, s. f. (înv., sărăcime); mișelătate, s. f. (înv., ticăloșie, mizerie); mișelesc, adj. (mîrșav, laș); mișelește, adv. (josnic); mișelie, s. f. (înv., sărăcie, mizerie; josnicie; lașitate); mișelnic, adj. (josnic); mișelos, adj. (înv., josnic, mîrșav).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mișel
vasél (înv.) s. n., pl. vaséle Vezi definitia »
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el. Vezi definitia »
ȚIGĂNÉL, țigănei, s. m. Țigănuș. – Țigan + suf. -el. Vezi definitia »
înfășețél adj. m. (pop.) înfășat. Vezi definitia »
PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul]. Vezi definitia »