COLORATÚRĂ s. f. 1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc. ♦ soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră. 2. bogăție de culori; colorit. (<germ. Koloratur, it. coloratura) Vezi definitia »

ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură. Vezi definitia »

GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiță (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo. Vezi definitia »

ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (1). – Et. nec. Vezi definitia »

sirinderícă (-ci), s. f. – Plantă (Philadelphus coronarius). Pare în legătură, printr-o cale pe care o ignorăm, cu numele sp. celinda, lat. med. ciliandrum „coriandru”, sp. celiandro, celindrate. Vezi definitia »