Definita cuvantului mită
mítă (míte), s. f. – Șperț, bani care servesc pentru pentru a da șperț. Sl. myto „recompensă” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto. – Der. mitariu, s. m. (înv., persoană coruptă); mitui, vb. (a da mită); mituială, s. f. (șperțuială); mitărnicie, s. f. (înv., șperț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mită
vámpă s. f., g.-d. art. vámpei; pl. vámpe Vezi definitia »
COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance. Vezi definitia »
plítă (plíte), s. f. 1. Tablă de fontă la mașinile de gătit. – 2. Mașină de gătit. Sl. (rut., ceh.) plita (Cihac, II, 265; Miklosich, Fremdw., 118; Conev 62), din sl. plinŭta ‹ gr. πλίνθος, cf. ngr. πλίθα. Vezi definitia »
EPITELIÓZĂ s. f. denumire generică pentru afecțiunile caracterizate prin proliferări epiteliale. (< fr. épithéliose) Vezi definitia »
AURÍNĂ s. f. compus chimic, auriu, bun colorant pentru hârtie. (< fr. aurine) Vezi definitia »