Definita cuvantului moară
moáră (móri), s. f. – 1. Clădire unde se macină cereale. – 2. (Arg.) Ceas. – 3. Jocul de țintar. – Mr., megl. moară. Lat. mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat. mola, fr. meule, sp. muela, port. mõ. – Der. morar, s. m. cu suf. -ar (după Pușcariu 1108 și Candrea-Dens., 1148, din lat. molārius); morăreasă (var. morăriță), s. f.; morăresc, adj.; morărie (var. morărit), s. f. și n. (ocupație de morar); morări, vb. (a face serviciul de morar); morișcă, s. f. (moară de mînă; jucărie; guraliv).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu moară
zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici Vezi definitia »
batóză (batóze), s. f. – 1. Treierătoare mecanică. – 2. În argou, femeie grăsană. Fr. batteuse. Vezi definitia »
ANEURÓZĂ s.f. Aneurie. [< fr. aneurose]. Vezi definitia »
BRIȘCÚȚĂ1, brișcuțe, s. f. Diminutiv al lui brișcă1. Vezi definitia »
PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause. Vezi definitia »