Definita cuvantului moceră
móceră (-re), s. f. – (Maram.) Mlaștină, smîrc. Rut. močar (Candrea), sl. moča, din sl. mokrŭ „udat”. – Der. moceriță (var. mocioriță), s. f. (mlaștină), din bg. močor; mocirlă, s. f. (mlaștină, smîrc; gunoi, mediu corupt), mr. mucirlă, cu suf. expresiv -irlă, cf. ciocîrlă (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 200; Berneker, II, 70; Conev 40), cf. pol. moczyła, mag. mocsolya, bg., sb., cr. mocar; mocirlos (var. Maram. mociros), adj. (mlăștinos); morșilă, s. f. (Banat, mocirlă). Cf. mocrotă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu moceră
REMITÉNDĂ s. f. totalitatea cărților nevândute primite de către librar de la editor în comision și înapoiate editorului. (< germ. Remittende) Vezi definitia »
mánină, mánine, s.f. (reg., înv.) namilă. Vezi definitia »
VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”. Vezi definitia »
UNIPÁRĂ I. adj., s. f. (femeie) care a născut un singur copil; (femelă) care naște un singur pui. II. adj. (despre inflorescențe) la care, de sub floarea terminală, pornește o singură axă florală laterală. (< fr. unipare) Vezi definitia »
EVANESCÉNȚĂ s. f. dispariție lentă; estompare treptată. (< fr. évanescence) Vezi definitia »