Definita cuvantului moceră
móceră (-re), s. f. – (Maram.) Mlaștină, smîrc. Rut. močar (Candrea), sl. moča, din sl. mokrŭ „udat”. – Der. moceriță (var. mocioriță), s. f. (mlaștină), din bg. močor; mocirlă, s. f. (mlaștină, smîrc; gunoi, mediu corupt), mr. mucirlă, cu suf. expresiv -irlă, cf. ciocîrlă (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 381; Cihac, II, 200; Berneker, II, 70; Conev 40), cf. pol. moczyła, mag. mocsolya, bg., sb., cr. mocar; mocirlos (var. Maram. mociros), adj. (mlăștinos); morșilă, s. f. (Banat, mocirlă). Cf. mocrotă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu moceră
șereșínă s.f. (reg.) coada-șoricelului. Vezi definitia »
ERITRÍNĂ s. f. 1. antibiotic izolat din eritrocitele mamiferelor, cu efect asupra bacteriilor difterice. 2. pigment roșu specific algelor roșii și în talul unor licheni. (< fr. érythrine) Vezi definitia »
săscúță, săscúțe, s.f. (reg.) 1. săsoaică mică. 2. (mai ales la pl.) crăiță. Vezi definitia »
LIÁNĂ s.f. Plantă lemnoasă agățătoare, caracteristică pădurilor tropicale. [Pron. li-a-. / < fr. liane]. Vezi definitia »
OCTÓDĂ s.f. Tub electronic cu opt electrozi. [< fr. octode, cf. gr. okto – opt + (electr)od]. Vezi definitia »