CHEILÓZĂ s. f. cheilită cu evoluție cronică. (< fr. chéilose) Vezi definitia »

CELTÍSTICĂ s. f. studiul civilizației și culturii celților. (< celt + -istică) Vezi definitia »

BETÓNICĂ s. f. (Stachys officinalis Trevis) Plantă din familia Labiadae, cu înălțimea de aproximativ jumătate de metru, cu tulpina cu secțiunea pătrată și plină de noduri, din fiecare nod ramificându-se câte două frunze, și cu inflorescențe violacee, câteodată albe. Frunzele și rădăcinile se folosesc în medicină. (din lat. betŏnica) [Dicționarul Academiei Regale Spaniole, 2003] Vezi definitia »

BUHĂIÁLĂ¹, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi¹. Vezi definitia »

jénă (jéne), s. f. – Neplăcere, sîcîială. Fr. gêne. – Der. jena, vb. (a deranja, a importuna), din fr. gêner; jenant, adj. (neplăcut), din fr. gênant. Vezi definitia »