AFACHÍE s.f. Lipsă a cristalinului ochiului. [Gen. -iei / < fr. aphachie, cf. gr. a – fără, phachos – lentilă]. Vezi definitia »

RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în efectuarea unui ansamblu de mișcări ce se execută asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc., în vederea introducerii și scoaterii alternative și ritmice a aerului din plămâni. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio. Vezi definitia »

SFIGMOMETRÍE, sfigmometrii, s. f. (Med.) Măsurarea pulsului. – Din fr. sphygmométrie. Vezi definitia »

COLECISTECTOMÍE s. f. ablațiune a vezicii biliare. (< fr. cholécystectomie) Vezi definitia »

ACENESTEZÍE s. f. absența sentimentului de existență fizică, în demențe. (< engl. acenesthesia) Vezi definitia »