NORIȘÓR, norișori, s. m. Diminutiv al lui nor; noruț, noruleț, nouraș. – Nor + suf. -ișor. Vezi definitia »

pricepătór, pricepătoáre, adj. (înv.) 1. (despre oameni) care are pricepere, care pricepe și pătrunde cu mintea; priceput. 2. (despre oameni) care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu, care își cunoaște bine meseria; competent, iscusit, îndemânatic, abil. Vezi definitia »

întrevorbitór s.m. (înv.) persoană cu care stai de vorbă; interlocutor. Vezi definitia »

COMANDÓR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur. Vezi definitia »

DECONOTATÓR, -OÁRE adj. care deconotează. (< deconota + -tor) Vezi definitia »