ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Grup de populație străină izolată în mijlocul populației indigene. – Din fr. enclave. Vezi definitia »

STRICTÚRĂ s. f. îngustare a unui canal sau orificiu al organismului în urma unei boli. (< fr. stricture, lat. strictura, germ. Striktur) Vezi definitia »

BÁLEGĂ s. f. v. baligă. Vezi definitia »

ORNAMÉNTICĂ s.f. 1. Mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative) specifice unui popor sau unui stil; arta ornamentației. ♦ Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 2. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. [Gen. -cii. / < germ. Ornamentik]. Vezi definitia »

RELEVÁNȚĂ s. f. calitatea de a fi relevant; importanță. (< fr. relevance, germ. Relevanz) Vezi definitia »