Definita cuvantului mont
mont (mónturi), s. n. – 1. Capăt al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. – 2. Vîrf, buric de deget. – 3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresivă din bont (Scriban). Der. din mag. mont „tescovină, foloștină” (Drăganu, Dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvîntului. Cf. mot-.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mont
EMINÉNT, -Ă adj. Excelent, excepțional, cu mari calități. [< fr. éminent, it. eminente, lat. eminens – dominant]. Vezi definitia »
TERMOCURÉNT s. n. curent termic. (< engl. thermocurrent) Vezi definitia »
DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens) Vezi definitia »
inopinant Vezi definitia »
POLICARBURÁNT adj.n. Motor policarburant = motor care poate funcționa cu întreaga gamă de combustibili. [Cf. fr. polycarburant]. Vezi definitia »