Definita cuvantului mont
mont (mónturi), s. n. – 1. Capăt al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. – 2. Vîrf, buric de deget. – 3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresivă din bont (Scriban). Der. din mag. mont „tescovină, foloștină” (Drăganu, Dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvîntului. Cf. mot-.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mont
REMITÉNT, -Ă adj. (Med.; despre boli) Care scade în intensitate în anumite intervale. ♦ Care poate fi remis, este remis. // s.m. și f. (Jur.) Autor al unei remisiuni. [< fr. rémittent]. Vezi definitia »
CODOMINÁNT, -Ă adj. (biol.) cu două sau mai multe specii dominante în asociația vegetală. (< fr. codominante, lat. codominans) Vezi definitia »
DEZESPERÁNT, -Ă, dezesperanți, -te, adj. Care te duce la desperare, care te face să desperi. – Din fr. désespérant. Vezi definitia »
GROSISMENT s. n. Raportul unghiurilor sub care se vede același obiect cu un instrument optic și cu ochiul liber. -Din fr. Grossissement Vezi definitia »
DEZESPERÁNT, -Ă adj. Care te face să desperi, care te împinge la desperare; desperant. [< fr. désespérant]. Vezi definitia »