Definita cuvantului mormînt
mormînt (-mínte), s. n. – Groapă, cavou. – Mr. murminte, mărmintu, megl. murmint. Lat. mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu 1109; Cnadrea-Dens., 1153; REW 5672; Bonfanti, Cah. S. Pușcariu, II, 125); r, prin disimilare, sau și prin încrucișare cu mor, cf. sard. morimentu (Atzori 237), prov. morimen. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 299), dublet al lui monument, s. n., din fr. monument. Der. mormîntal, adj. (funerar), format după monumental, adj.; înmormînta (var. rară mormînta), vb. (a îngropa); înmormîntare, s. f. (îngropăciune; Arg., plictiseală).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mormînt
PENICILINOREZISTÉNT, -Ă adj. (despre microbi) care și-a pierdut sensibilitatea față de penicilină. (< fr. pénicillino-résistant) Vezi definitia »
dirimant Vezi definitia »
ANROCAMÉNT s.n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton, care formează platforme, diguri etc. [Pl. -te. / < fr. enrochement, după rocă]. Vezi definitia »
SPECULÁNT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). – Germ. spekulant. Vezi definitia »
Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unități de măsură, o multiplică de 10 la puterea 15 ori Vezi definitia »