Definita cuvantului moroi
morói (morói), s. m. – Vampir, fantomă în care se încarnează copilul mort nebotezat. Sl. mora „vrăjitoare”, cf. sb., cr., slov., pol. mora „coșmar”, alb. morë, ngr. μόρα (Cihac, II, 203; Pascu, Arch. Rom., VII, 563), bg. marok (Conev 106). Der. din ngr. μωρόν „copil” (Bogrea, Dacor., I, 265) ni se pare mai puțin convingătoare. – Der. moroaie, s. f. (fantomă, spiriduș, duh rău).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu moroi
PREPELIȚÓI, prepelițoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul prepeliței. – Prepeliță + suf. -oi. Vezi definitia »
ȘERPÓI, șerpoi, s. m. Augmentativ al lui șarpe. – Șarpe + suf. -oi. Vezi definitia »
bói (-iuri), s. n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi. Vezi definitia »
ZAICÓI, zaicoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul zaicii. – Zaică + suf. -oi. Vezi definitia »
mușcói (-i), s. m. – Catîr. – Var. mîșcoi. – Mr. mușcă, s. f., megl. moașcă, s. f. Sl. miškŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 389; Cihac, II, 206), cf. bg. măška, alb. mušk (Philippide, II, 725; Rosetti, II, 119). Der. din lat. muscŭlus (Lambrior, Carte de cetire, Iași, 1882, p. LVIII; Skok, cf. Dacor., VII, 362), nu pare posibilă. Sec. XVI, înv. – Der. mușcoaie (var. mîșcoaie), s. f. (catîrcă). Vezi definitia »