cătún (cătune), s. n. – Grup de așezări țărănești, sat. – Mr. cătună, megl. cătun. Unul din cuvintele cele mai discutate din vocabularul rom. Este cuvînt comun tuturor limbilor balcanice: katunt (var. katund(i), kotun) „sat; casă de țară”; ngr. ϰατοῦνα „cort; tabără de corturi”; sl. katunĭ „tabără”; sb. katun „cătun de ciobani; stînă”; bg. katun „colibă”; katunar „cătun”; katunište „tabără de țigani nomazi”; țig. katuna „cort”. Totuși, termenul nu se explică prin nici una din aceste limbi; astfel încît este nevoie să i se caute originea în alte fonduri lingvistice. Opiniile sînt foarte variate, și însăși varietatea lor indică inconsistența criteriilor posibile și lipsa de documentare cu care trebuie luptat. Miklosich a epuizat el singur posibilitățile cercetării, afirmînd că este vorba de un cuvînt de origine albaneză (Fremdw., 97), română (Wander., 8), turcă (Türk. El., I, 329), italiană (Alb. Forsch., II, 10) sau autohtonă (Slaw. El., 10). În general se consideră că este cuvînt autentic alb., adică al v. ilire (Meyer 183; Vasmer, Studien zur alb. Wortforschung, 28; Jokl, IF, XXXIII, 420; Philippide, II, 703; Skok, ZRPh., L, 519; DAR; cf. observațiile împotriva acestor opinii ale lui Rosetti, II, 113), și bazată pe o rădăcină indoeurop. *ka-ton. Treimer, Slavia, III, 450, presupunea o der. din avară; iar Densusianu, GS, VII, 90 propunea un iranian *katun „locuință subterană”. Mai prudent Berneker 494 se limitează să o califice drept „Balkanwort”. În sfîrșit, Rohlfs, EWUG 949 se gîndește la tc. osmanli katan „țarc”, ipoteză în care coincide cu Șeineanu, II, 96. Numai Jirecek, Geschichte der Serben, I, 156 (bazîndu-se fără îndoială pe una din multele opinii ale lui Miklosich) a propus etimonul it. cantone, pe care cercetătorii nu par a-l accepta, și care totuși se poate să fi intrat de foarte timpuriu în gr. (pentru pierderea lui n, cf. it. confetto › ngr. ϰουψίτον), și de acolo în celelalte limbi balcanice. Vezi definitia »

un beci sapat în pământ Vezi definitia »

un cuvint care nu exista in limba romana Vezi definitia »

bihún s. n., pl. bihúne Vezi definitia »

Un cuvânt atât de esențial pentru limba română – să fie declarat in dexonline ca fiind de etimologie necunoscută! „Mămăligă” provine bineințeles și mai presus de orice dubiu de la cuvântul italian „meliga”, care – atâta trebuie spus, este în anumită măsură un regionalism in Italia. În orice caz, există de exemplu rețete de așa-ziși biscotti din făină de porumb – paste di meliga -, foarte populari de altfel in Italia (fiindu-le rezervat un loc în Wikipedia cu titlul ‚Paste di meliga’), unde pe primul loc din lista de ingrediente figurează „farina di meliga” care este nimic altceva decât „farina di mais”. M-aș bucura mult să văd că indicația făcută de mine în acest sens este acceptată, rectificându-se informația privind etimologia cuvântului. Cu toata stima, Pavel C. Goldenberg Traducător și interpret pentru limbile ebraică, engleză, germană, română Frankfurt am Main Germania Vezi definitia »