Definita cuvantului moscovit
moscovít (moscovíți), s. m. – Locuitor din Moscova. Din Moscova (‹ rus. Moskva), sec. XVIII. Orașul se chema înainte Mosc, de unde și muscal (var. înv. moscal), s. m. (moscovit; rus; rus castrat aparținînd sectei scopeților; vizitiu; Arg., douăzeci de lei), din pol. moskal, de unde și rus. moskalĭ; moschicesc. adj. (înv. moscovit); muscălesc, adj. (moscovit; rus; rău, ticălos); muscălește, adv. (pe rusește); muscălime, s. f. (mulțime de ruși). Din rom. provine tc. musikar (Bogrea, Dacor., IV, 835).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu moscovit
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. Vezi definitia »
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă1, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă1. Vezi definitia »
ruginit = maroniu Vezi definitia »
CERARGIRÍT s. n. Clorură de argint naturală, întrebuințată ca minereu de argint. – Din fr. cérargyrite. Vezi definitia »
BĂJENĂRÍT s. n. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări. Vezi definitia »