Definita cuvantului mraniță
mrániță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt. – Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mraniță
stoápă, stoápe, s.f. (reg.) persoană lacomă la mâncare, mâncău, gurmand. Vezi definitia »
țâbúlcă s.f. (reg.) ceapă. Vezi definitia »
țăbúlcă s.f. (reg.) ceapă. Vezi definitia »
DIASTÁZĂ s. f. 1. enzimă. 2. dezlipire accidentală a două părți anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncție. (< fr. diastase) Vezi definitia »
TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv a lui tablă1. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă1 + suf. -iță. Vezi definitia »