Definita cuvantului mucenic
mucenic (muceníci), s. m. – 1. Martir. – 2. (S. m. pl.) Sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. – 3. Un fel de covrigi care se servesc de sărbătoarea Sf. Mucenici. Sb. mučenik (Tiktin; Candrea), din sl. mąčenikŭ (Cihac, II, 205), cf. bg. măčenik, cf. muncă. – Der. muceni, vb. (înv., a martiriza); mucenicie (var. mucenie), s. f. (martiriu), din sb. mučenje; mucenicesc, adj. (de mucenic); muceniță, s. f. (martiră), din sb. mučenica.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mucenic
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină; dezorganizat, haotic. – După fr. anarchique. Vezi definitia »
PREELÉNIC, -Ă adj. 1. referitor la civilizațiile instalate în lumea egeeană înainte de venirea indo-europenilor sau a celor care au suferit influența lor. 2. referitor la civilizația miceniană. (< fr. préhellénique) Vezi definitia »
BICÍCLIC, -Ă adj. 1. cu două cicluri. ◊ (despre compuși organici) care conține două cicluri închise în formulă. 2. (bot.) dispus în două verticile sau cercuri. (< fr. bicyclique) Vezi definitia »
ZOOLÍTIC, -Ă, zoolítici, -e, adj. Referitor la zoolite. (din zoolit) Vezi definitia »
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. Vezi definitia »