Definita cuvantului mucli
muclí (-lésc, -ít), vb. – 1. A abandona, a închina armele, a fi învins. – 2. A tăcea. Țig. muk-, part. muklo „a renunța” (Graur 171; Juilland 169). Cuvînt de arg., ca și der. mucles, interj. (tacă-ți gura!) din țig. muk les „las-o baltă”. Se conjugă cu pron. neutru, a o mucli.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mucli
păstrăgălí, păstrăgălésc, vb. IV (reg.) a rostogoli. Vezi definitia »
ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. Vezi definitia »
halí (halésc, halít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg. Vezi definitia »
CĂȚELÍ, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. 1. (Pop.; despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Reg.; despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Probabil lat. catullire (influențat de cățel, cățea). Vezi definitia »
ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam. Vezi definitia »