CONURBÁȚIE s.f. (Liv.) Aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe vecine. [Gen. -iei. / < fr., engl. conurbation, it. conurbazione, cf. lat. cum – cu, urbs – oraș]. Vezi definitia »

LEGITIMÁȚIE, legitimații, s. f. Act, document personal eliberat de o autoritate și cu care cineva își dovedește identitatea. – Din fr. légitimation. Vezi definitia »

ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare etc.); înnăbușire, sufocare. – Fr. asphyxie (< gr.). Vezi definitia »

ORIPILÁȚIE s.f. (Med.) Șoc, reacție nervoasă cauzată de frică, de repulsie, care face să se zbârlească părul. [Gen. -iei, var. horipilație, oripilațiune s.f. / cf. fr. horripilation]. Vezi definitia »

JUBILÁȚIE s. f. jubilare. (< fr. jubilation) Vezi definitia »