Definita cuvantului muncă
múncă (múnci), s. f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s. m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s. f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s. f. (adunare de muncitori).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu muncă
SEXTÍNĂ s.f. (Lit.) Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe, având fiecare șase decasilabe și cu rime repetate de la prima strofă. ♦ Poem sau poezie alcătuită din strofe de șase versuri. [< fr. sextine, cf. lat. sextus – al șaselea]. Vezi definitia »
léucă (léuci), s. f. – Fuscel de loitră, parte a carului care se sprijină cu un capăt în osie cu celălalt în loitră. Germ. Leichse, prin intermediul mag. löcs (Cihac, II, 170; Tiktin; Scriban). Forma leucă este o reconstrucție analogică, pornind de la pl. leuci, leoci. Cf. slov. levča, sb. lijevča, bg. levka (acesta din urmă probabil din rom.). – Der. leucaș, adj. (încovoiat, răsucit); leucit, adj. (bătut cu bățul). Vezi definitia »
OIȚÍCĂ, oițici, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oiță + suf. -ică. Vezi definitia »
ciúcă3, ciuci, s.f. (reg.) cioară. Vezi definitia »
jeleríță s.f. (înv.) țărancă fără drept de locuință proprie. Vezi definitia »