MENÍU, meniuri, s. n. Totalitatea felurilor de mâncare servite la o masă. ♦ Listă pe care sunt scrise felurile de mâncare și băuturile servite într-un restaurant, împreună cu prețurile respective; listă de bucate. ◊ Meniu fix = masă servită (la prânz) într-un restaurant, la care numărul și ordinea felurilor de mâncare sunt stabilite zilnic de restaurantul respectiv (și al cărei preț este redus). – Din fr. menu. Vezi definitia »

IVÓRIU s. n. 1. fildeș. 2. dentină. (< fr. ivoire) Vezi definitia »

TRIPÚDIU s. n. 1. (ant.) dans ritmic al preoților salieni din Roma antică. 2. (fig.) sărbătoare mare, manifestație zgomotoasă. ◊ exuberanță, exultare. (< lat. tripudium) Vezi definitia »

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii) Vezi definitia »

MORATÓRIU, -IE I. adj. referitor la un moratoriu (II); care acordă un termen de plată. ♦ dobânzi ~ i = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune ~ i = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligații. II. s. n. (jur.) dispoziție legală care suspendă provizoriu executarea unor obligații contractuale sau legale, stabilind diverse amânări; amânare de către stat în situații excepționale a stingerii datoriilor externe sau interne. (< it. moratoriu, germ. Moratorium, lat. moratorium) Vezi definitia »