Definita cuvantului munte
múnte (múnți), s. m. – Ridicătură de pămînt mai mare decît dealul; lanț montan. – Mr., istr. munte, megl. munti. Lat. montem (Pușcariu 1128; Candrea-Dens., 1169; REW 5664), cf. it., sp., port. monte, prov., fr. mont, cat. munt. Se folosește în Trans. cu sensul special de „pășune”, cf. sp. monte „pădure”. – Der. Muntenia s. f. (Valahia); muntean, adj. (de la munte); muntean, s. m. (locuitor al Munteniei); muntenesc, adj. (muntean, valah); muntenește, adv. (ca în Valahia); muntenism, s. n. (particularitate lingvistică din Muntenia); munticel, s. m. (colină), cf. muncel; muntar, s. m. (Trans., mulgător de vaci și oi care pasc); muntos, adj. (de munte), pe care Pușcariu 1229 îl derivă direct din lat. montuōsus. – Din rom. provine pol. multanka „flaut”, din numele propriu muntenia (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea, Elemente, 403).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu munte
CAPACITÁTE, capacități, s. f. 1. Volum al unui recipient. 2. Însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ◊ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al cerealelor etc. 3. Posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie. 4. Posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Posibilitatea, însușirea morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Persoană capabilă. 5. Însușirea de a face acte juridice valabile. – Din fr. capacité, lat. capacitas, -atis. Vezi definitia »
Obezitate de tip ginoid (în formă de pară): mai frecventă la femei, cu tesut grăsos dispus excesiv pe șolduri, sâni si fese.
http://www.mymed.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=694öbezitatea-android-sau-ginoid&catid=54:health-tips&Itemid=411 Vezi definitia »
CARABÉTE s. m. v. carabăț. Vezi definitia »
REVOCABILITÁTE s. f. 1. Posibilitate de retragere a mandatului încredințat unei persoane de către cei ce au ales-o. 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase, anulate, de către cei ce le-au emis. – Din fr. révocabilité. Vezi definitia »
INVENTIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi inventiv. [Cf. it. inventività]. Vezi definitia »