Definita cuvantului munte
múnte (múnți), s. m. – Ridicătură de pămînt mai mare decît dealul; lanț montan. – Mr., istr. munte, megl. munti. Lat. montem (Pușcariu 1128; Candrea-Dens., 1169; REW 5664), cf. it., sp., port. monte, prov., fr. mont, cat. munt. Se folosește în Trans. cu sensul special de „pășune”, cf. sp. monte „pădure”. – Der. Muntenia s. f. (Valahia); muntean, adj. (de la munte); muntean, s. m. (locuitor al Munteniei); muntenesc, adj. (muntean, valah); muntenește, adv. (ca în Valahia); muntenism, s. n. (particularitate lingvistică din Muntenia); munticel, s. m. (colină), cf. muncel; muntar, s. m. (Trans., mulgător de vaci și oi care pasc); muntos, adj. (de munte), pe care Pușcariu 1229 îl derivă direct din lat. montuōsus. – Din rom. provine pol. multanka „flaut”, din numele propriu muntenia (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea, Elemente, 403).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu munte
parte proeminenta a unui organ. Vezi definitia »
INSUBMERSIBILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este insubmersibil. 2. capacitate a unei nave de a-și păstra proprietățile de plutire în anumite condiții grele. 3. caracteristică a unei construcții de a nu fi depășită de ape peste nivelurile la care este dimensionată. (< fr. insubmersibilité) Vezi definitia »
FEBRICITÁTE s. f. Tendință de a face febră. – Din fr. fébricité. Vezi definitia »
surzéște adv. (înv.) în mod surd; în manieră surdă; ca surzii. Vezi definitia »
NAȚIONALITÁTE, naționalități, s. f. 1. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național. 3. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalité, germ. Nationalität. Vezi definitia »