FONETICIÁN, -Ă, foneticieni, -e, s. m. și f. Persoană specializată în fonetică; fonetist. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phonéticien. Vezi definitia »

DECUMÁN, -Ă adj. (ant.; despre pământuri) care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ♦ poartă ~ă = poartă a unui castru, a unei tabere romane în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. (< lat. decumanus, al zecelea, fr. décuman) Vezi definitia »

LAURENȚIÁN, -Ă adj. cutare ~ă = cutare precambriană a scoarței terestre care a avut loc în America de Nord. (după germ. laurentisch) Vezi definitia »

DRAGOMÁN, dragomani, s. m. Interpret, tălmaci oficial folosit în trecut în țările din Orient. ◊ Mare dragoman = dregător în Imperiul Otoman care se ocupa de relațiile diplomatice ale țării cu statele europene. – Din ngr. dragomános, dragumános. Vezi definitia »

agaman, agamani s. m. (pub., peior.) membru al Asociației Generale a Acționarilor Vezi definitia »