Definita cuvantului muri
murí (-mort, murít), vb. – 1. A deceda, a se sfîrși din viață. – 2. A simți o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Pușcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorți. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s. m. (călugăr care îngrijește muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s. m. (mortal, efemer); nemurire, s. f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creație a scriitorilor romantici; nemuritorie, s. f. (înv., imortalitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu muri
ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare. Vezi definitia »
bufuri Vezi definitia »
AMINOZAHÁRURI s. n. pl. derivați aminați ai zaharurilor din componența unor substanțe complexe naturale. (după fr. amino-sucres) Vezi definitia »
șmenuri, s.n. Înșelăciune, escrocherie, mai ales la schimbul ilegal de valută; bișniță; (p. ext.) afacere necinstită, dubioasă. ◊ (Arg.) Șmecherie.
(fr.chemin=drum se pronunta șmen) Vezi definitia »
PETRI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) piatră”, „pietros”, „mineral”. Var. petro-. / < it. petro-, cf. lat., gr. petra]. Vezi definitia »