Definita cuvantului mușama
mușamá (mușamále), s. f. – 1. Țesătură cerată sau cauciucată. – 2. Mod de a da o aparență onestă sau de a ridica în slăvi un abuz sau o greșeală. – Mr. mușama, megl. mușămă. Tc. (arab.) mușemma „mușama” (Șeineanu, II, 265; Lokotsch 1512a), cf. sp. mojama, ngr. μουσαμᾶς, alb. müšman, bg. mušama. – Der. mușamat, s. n. (Arg., portofel), a cărui der. nu este clară (după Graur, BL, VI, 156, din țig. mus „braț”, prin intermediul unui *musimata „poșetă de mînă”); mușamaliza, vb. (a îngropa, a face uitată o problemă dezagreabilă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mușama
jumi-juma expr. jumătate-jumătate; împărțire în două părți egale. Vezi definitia »
ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere) Vezi definitia »
BRÁHMA s. f. rasă de găini grele din Asia, crescute pentru carne. (< fr. brahma) Vezi definitia »
ÎNSUMÁ, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a cuprinde. – În + sumă. Vezi definitia »
SÓMA1 s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma) Vezi definitia »