Definita cuvantului mușca
mușcá (múșc, mușcát), vb. – A apuca cu dinții. – Var. înv. mucica. Mr. mîșcu, mușcu, mușcare, megl. mucicu, mucicari, istr. mucicu. Origine îndoielnică. Dacă se pornește de la forma înv. și dialectală mucicare, trebuie să se presupună un lat. *muticāre ‹ mutῑre „a mormăi”, formații paralele lat. mussāre › *mussicāre › sp. amusgar (Corominas, I, 196; REW 5776a). Trecerea semantică de la „mormăi” la „mușca” se verifică și în ex. sp., deși numai pe jumătate, căci nu ajunge să exprime decît ideea de „a se pregăti de mușcat”. În general, este preferată pornirea de la un lat. *muccicāre, în loc de *mūccŭlare ‹ mūccus (Candrea, Rom., XXXI, 313; Pușcariu 1136) sau din lat. mucceus încrucișat cu morsĭcāre (Pușcariu, Jb., XI, 61; REW 5767), cf. sicil. muttsikari, napol. muttsękare, abruz. muččęká. Der. mușcător, adj. (care mușcă; coroziv); mușcătură, s. f.; remușcare, s. f. (căință) format după fr. remords.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mușca
SCARIFICÁ vb. I. tr. 1. A scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută, pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ♦ A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A cresta ușor pielea unui bolnav în scop terapeutic (pentru a-i lua sânge etc.). [P.i. scarífic, 3,6 -că. / < lat., it. scarificare, cf. fr. scarifier]. Vezi definitia »
procopeánca s.f. art. (reg.) numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodia după care se execută acest dans. Vezi definitia »
DENITRIFICÁ vb. I. tr. A îndepărta azotul dintr-o substanță, din sol; denitra. [Cf. fr. dénitrifier]. Vezi definitia »
CA3 interj. (Reg.) Ia! ei! Ci ca ho... voinice, prea o iei repede! (DELAVRANCEA). – Lat. quam. Vezi definitia »
zaharificá (a ~) vb., ind. prez. 3 zaharífică Vezi definitia »