Definita cuvantului mușcoi
mușcói (-i), s. m. – Catîr. – Var. mîșcoi. – Mr. mușcă, s. f., megl. moașcă, s. f. Sl. miškŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 389; Cihac, II, 206), cf. bg. măška, alb. mušk (Philippide, II, 725; Rosetti, II, 119). Der. din lat. muscŭlus (Lambrior, Carte de cetire, Iași, 1882, p. LVIII; Skok, cf. Dacor., VII, 362), nu pare posibilă. Sec. XVI, înv. – Der. mușcoaie (var. mîșcoaie), s. f. (catîrcă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mușcoi
PIRÓI s. n. v. piron. Vezi definitia »
binevoí (-oésc, -oít), vb. – A avea o dispoziție favorabilă față de o cerere, a catadixi. – Var. (înv.) binevrea. De la bine și voi. – Der. binevoință, bunăvoință, s. f. (atitudine binevoitoare, îngăduință); binevoitor, adj. (care are bunăvoință). Binevoință, cuvînt înv., modificat în limba mod., întrucît se consideră instinctiv că voință, s., nu se putea compune cu adv. bine, ci cu adj. bună; și poate și prin influența fr. bonne volonté. Vezi definitia »
ostoí (ostoiésc, ostoít), vb. – A calma, a liniști. – Var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s. n. (odihnă, răgaz), deverbal contruit modern. Vezi definitia »
ZOÍ, zoiésc, vb. IV. Zoli (1). (cf. zoli) Vezi definitia »
soi2 s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă. Vezi definitia »