Definita cuvantului mușteriu
mușteríu (mușteríi), s. m. – Client. – Mr. muștiri, megl. muștiriiă. Tc. (arab.) mușteri (Miklosich, Etym. Wb., 205; Loebel 67; Lokotsch 1522), cf. ngr. μουστερής, bg. mušterija.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mușteriu
fălnógiu s.m. (reg., înv.) primar de sat. Vezi definitia »
RESCIZÓRIU, -IE adj. (jur.) care provoacă o resciziune. (< fr. rescisoire, lat. rescisorius) Vezi definitia »
CONCÍLIU s.n. Adunare de prelați în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, de morală etc.; sinod. [Pron. -liu. / < lat. concilium, cf. it. concilio]. Vezi definitia »
TUTUNÍU, -ÍE, tutunii, adj. De culoarea frunzelor uscate de tutun; cafeniu-verzui. – Tutun + suf. -iu. Vezi definitia »
conabíu (conabíe), adj. – Roșu închis, stacojiu. Tc. kunabi, din arab. ’unnabi „de culoarea unui fruct roșu” (Iogu, GS, V, 181). Este greșită explicația lui Șeineanu, II, 149, bazată pe tc. kunebi „de cînepă” și acceptată de DAR. Vezi definitia »