Definita cuvantului mușuroi
mușurói (mușuroáie), s. n. – 1. Furnicar. – 2. Ridicătură de pămînt. – Var. moșoroi, moșunoi, moșinoi. – Mr. șumuroñu. Creație expresivă, pornind de la miș- „ideea de furnicar”, cf. mișuna „a furnica, a forfoti”, mișună „furnicare”, cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legătura cu a mișui, dar pleca de la sl. mĕsiti „a amesteca”; în același fel, Pușcariu 1098 și REW 5620 pornesc de la mișuna, dar îl explică prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicații sînt fără valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat în *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. mușuroi, vb. (a acoperi cu pămînt, a face mușuroi); mușuroit, s. n. (mușuroire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mușuroi
cioi, cióiuri, s.n. (reg.) vas mic de lemn cu formă de farfurie și cu coadă, folosit de ciobani ca măsurătoare a laptelui; cauc de lemn folosit de ciobani. Vezi definitia »
SPĂTÓI, spătoaie, s. n. Ie (reg., Crișana). Vezi definitia »
schițoí, vb. IV (reg.) 1. (despre porci) a guița, a grohăi. 2. (despre oameni) a țipa; a plânge cu desperare. Vezi definitia »
țurțói (țurțudắu), țurțoáie (țurțudáie), s.n. (reg.) deal nu prea înalt, ca o căciulă; movilă, stâncă, pisc. Vezi definitia »
STELÓI, steloaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui stea; stea mare. Vezi definitia »