Definita cuvantului muzică
múzică (múzici), s. f. – 1. Creație artistică cu ajutorul sunetelor. – 2. Muzicuță, armonică. – 3. (Arg.) Gură, plisc. – Mr. muzica. Fr. musique, și în mr. din it. musica, cf. tc., bg. muzika. Este dubletul lui musichie, s. f. (muzică; muzică gregoriană), înv., din mgr. μουσιϰή (Gáldi 212), cf. sl. musikija. Ortografia musică (și der.) este înv. – Der. muzic, s. m. (înv., muzician), din it. musico; muzical, adj., din fr. musical; muzicant, s. m., din germ. Musikant; muzicesc, adj. (înv., muzical); muzicuță, s. f. (armonică; Arg., gură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu muzică
rocádă (-de), s.f. – Mutare combinată la șah. Germ. Rockade (Candrea), sau mai curînd din fr. rocade.
--test trimis de cata Vezi definitia »
RÚNDĂ s. f. 1. (box, lupte, șah) fiecare dintre reprizele din cadrul aceleiași competiții. 2. parte dintr-un șir de acțiuni, manifestări etc. de același fel. (< germ. Runde, fr. round) Vezi definitia »
RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] – Rade + suf. -ătură. Vezi definitia »
REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență (sau de politețe) = pronume personal de persoana a 2-a și a 3-a, întrebuințat în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm sau despre care vorbim. – Din fr. révérence, lat. reverentia. Vezi definitia »
CLÁNȚĂ, clanțe, s. f. 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă. 2. Fig. (Peior. și fam.) Gură. ◊ Expr. A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte). Rău (sau bun) de clanță, se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva). Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clanț. Vezi definitia »