Definita cuvantului năbădaie
năbădáie (năbădắi), s. f. – 1. Atac de epilepsie. – 2. Atac, criză. – Var. năbădaică. Sl. (sb., bg., rus.) napadanije „atac” (Cihac, II, 211; Tiktin). – Der. năbădios, adj. (epilectic; coleric; neliniștit). Cf. năpădi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu năbădaie
BIOCLIMATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea influenței climei asupra ființelor vii. [Pr.: bi-o] – Fr. bioclimatologie (<gr.). Vezi definitia »
FOTOZINCOGRAFÍE s. f. (poligr.) procedeu de reproducere a unei fotografii prin copiere pe o placă zincată. (< fr. photozincographie) Vezi definitia »
AUDIOMETRÍE s. f. metodă de măsurare a acuității auditive; acumetrie. (< fr. audiométrie) Vezi definitia »
HOMEOTERMÍE s.f. (Biol.) Proprietate a unor animale de a-și păstra o temperatură constantă a corpului. [Gen. -iei. / < fr. homéothermie]. Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie.
Atenție! Vezi definitia »