Definita cuvantului năboi
năboí (năboiésc, năboít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj ‹ sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu năboi
OLÓI2, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj. Vezi definitia »
ALTÓI1, altoaie, s. n. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – Din magh. oltvány. Vezi definitia »
BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. Vezi definitia »
IEPURÓI, iepuroi, s. m. Augmentativ al lui iepure; iepure mascul. – Iepure + suf. -oi. Vezi definitia »
cotói2, cotoáie, s.n. (reg.) 1. picior de pasăre friptă; copan, coapsă, tâmp, artig, ciric. 2. (la om) partea piciorului până la genunchi. 3. ciolan. Vezi definitia »