Definita cuvantului năboi
năboí (năboiésc, năboít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj ‹ sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu năboi
virtilói (-oáie), s. n. – (Banat) Scrînciob. De la *vîrti, forma simplă, nefolosită, a lui învîrti, cf. vîrte-cap, vîrtecuș, cu l expresiv. – Cf. vîrtelnic, adj. (giratoriu, care se învîrtește); vîrtelniță, s. f. (depănătoare), mr. vîrtealniță, din sl. vreteno „fus” sau din bg. vrătenica „depănătoare”, cu același l. Vezi definitia »
zăvói s. n., pl. zăvoáie Vezi definitia »
parói, paróiuri, s.n. (reg.) 1. roi de albine provenit dintr-un alt roi din aceeași vară. 2. ceară produsă de un paroi. Vezi definitia »
porói s.m. sg. (reg.) 1. praz. 2. plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre; hașmă. Vezi definitia »
șotói, șotói, s.m. (reg.) pui de iepure. Vezi definitia »