SINTÁXĂ, sintaxe, s. f. Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze. ◊ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor stilistice ale limbii literare care țin de topica propoziției și a frazei; sintactică poetică. ♦ Parte a logicii simbolice care constituie expunerea derivării expresiilor logice. – Din fr. syntaxe, lat. syntaxis. Vezi definitia »

ZĂBROÁNĂ s. f. (Banat) Cămară de alimente. (cf. zăbrea) Vezi definitia »

EXOSTÓZICĂ, exostozice, adj. f. (în sintagma) Boală exostozică = dezvoltare patologică a oaselor în punctele de osificare activă, apărută în timpul creșterii acestora. – Din exostoză. Vezi definitia »

POLIZAHARÍDĂ, polizaharide, s. f. Nume dat unor substanțe cu structură macromoleculară, de origine naturală, din clasa hidraților de carbon, rezultate prin policondensarea unor monozaharide. – Din fr. polysaccharide. Vezi definitia »

ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.). Vezi definitia »