Definita cuvantului naim
naím (-muri), s. n. – 1. Contract, compromis. – 2. Salariu, plată. – Var. năi(e)m. Sl. naimŭ „conducere” (Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 209; Conev 78). – Der. năimi (var. nă(ie)mi, (î)nă(i)mi), vb. (a contracta, a lua în serviciu; a închiria), din sl. najmati, cf. bg. naemam, sb., cr. najmiti; năimeală, s. f. (angajare); năiemnic, s. m. (înv., salariat); năimitor, s. m. (persoană care angajează, năimește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu naim
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme. Vezi definitia »
INDRIȘAÍM s. m. v. indrușaim. Vezi definitia »
PERIMARÍTIM, -Ă, perimaritimi, -e, adj. De pe malurile mării. – Din fr. périmaritime. Vezi definitia »
PERIDIDÍM s. n. tunica albuginee a testiculului. (< fr. pérididyme) Vezi definitia »
IM2- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in1-] – Din fr., lat. in-. Vezi definitia »