Definita cuvantului naim
naím (-muri), s. n. – 1. Contract, compromis. – 2. Salariu, plată. – Var. năi(e)m. Sl. naimŭ „conducere” (Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 209; Conev 78). – Der. năimi (var. nă(ie)mi, (î)nă(i)mi), vb. (a contracta, a lua în serviciu; a închiria), din sl. najmati, cf. bg. naemam, sb., cr. najmiti; năimeală, s. f. (angajare); năiemnic, s. m. (înv., salariat); năimitor, s. m. (persoană care angajează, năimește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu naim
HETERONÍM, -Ă I. adj. (despre o operă) publicat sub alt nume decât cel al autorului. ◊ (despre un autor) care scrie sub nume diferite. II. s. n. 1. corespondent al unui cuvânt într-o altă limbă. 2. substantiv care are pereche pentru sexul opus. (< fr. hétéronyme) Vezi definitia »
SINONÍM, -Ă I. adj. (despre cuvinte, afixe etc.) care are același înțeles cu altul. II. s. n. 1. element lingvistic (cuvânt, afix, expresie etc.) echivalent ca înțeles cu altul. 2. joc care cere dezlegătorului să găsească pentru un anumit cuvânt unul sau mai multe cuvinte cu înțeles comun sau foarte apropiat. (< fr. synonyme) Vezi definitia »
MÍNIM s.n. Limită inferioară în ceea ce privește cantitatea, calitatea etc. [Pl. -uri, var. minimum s.n. / < fr., lat. minimum]. Vezi definitia »
PENÚLTIM, -Ă adj. de dinaintea celui din urmă. (< lat. paenultimus) Vezi definitia »
TAIM s.n. (Sport) Timp de odihnă la care au dreptul echipele de volei în afara pauzelor dintre seturi. ♦ Termen prin care se anunță începutul sau sfârșitul unei reprize de box și al unei perioade de luptă. [Pron. taim, scris și time. / < engl. time]. Vezi definitia »