INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adj. 1. Care ține de instinct, instinctual. 2. (Adesea adverbial) Făcut din instinct, pe negândite; inconștient. – Din fr. instinctif. Vezi definitia »

KEDÍV s.m. (Ist.) Titlu purtat de viceregii Egiptului între 1867 și 1914. [< fr. khédive]. Vezi definitia »

REGENERATÍV, -Ă adj. Care are proprietatea de a regenera; regenerator. [< fr. régénératif]. Vezi definitia »

VOTÍV, -Ă adj. consacrat divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ tablou ~ = fragment din pictura unui monument înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini, oferind-o divinității. (< fr. votif, lat. votivus) Vezi definitia »

OLÍV I. s. m. măslin. II. adj. inv., s. n. (de) culoarea măslinei crude. (< fr. olive) Vezi definitia »