CÁNTICĂ s. f. (rar) poem epic religios; (spec.) cele trei părți ale Divinei comedii a lui Dante. (< it. cantica) Vezi definitia »

CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance]. Vezi definitia »

HISTOGENÉZĂ, histogeneze, s. f. Proces de formare a țesuturilor în cursul dezvoltării embrionare a animalelor și plantelor. – Din fr. histogenèse. Vezi definitia »

opíncă (opínci), s. f. – 1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată de piele dreptunghiulară legată cu fîșii de piele. – 2. Clasă țărănească, țărănime. Sl. opinuku „încălțăminte”, din sl. opęti, opiną „a acoperi” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 513; Cihac, II, 228; Meyer 315; Conev 84), cf. sl. opanica „talpă”, bg. opinak, opinci, sb., cr., slov. opanak, ceh. opanky, rus. opanka, alb. opingë. Ipoteza unui sl. *opęka (Byhan 324) nu pare necesară. – Der. opincar, s. m. (producător de opinci; țăran), cu suf. -ar (der. din bg. opinčari, sugerată de Conev 75, nu-i posibilă); opincărime, s. f. (clasa țărănească); opincărie, s. f. (atelier, prăvălie de opinci); ochincea, s. f. (gențiană, Gentiana cruciata), pornind de la pron. patalizată a lui -pi- › -chi-, proprie Mold. (Philippide, Principii, 97; după Tiktin ar fi o deformare populară a lui gențiană). Vezi definitia »

rânzișoáră² s.f. (reg.) floare broștească; rărunchi. Vezi definitia »