URCEÓL s.n. Organ în formă de urcior, de sac, cum este caliciul la unele plante. [Pron. -ce-ol. / < fr. urcéole, cf. lat. urceolus – urcior]. Vezi definitia »

RADICÍCOL, -Ă adj. 1. Care crește pe rădăcini. 2. Care trăiește în simbioză cu rădăcinile. [< fr. radicicole]. Vezi definitia »

BEMÓL I. s. m. accident muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă. II. adj. (despre note) coborât cu un semiton. (< fr. bémol, it. bemolle) Vezi definitia »

ALCOÓL, (1) alcooli, s. m., (2, 3) alcooluri, s. n. 1. Derivat obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros și gust specific, obținut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetică și folosit la prepararea băuturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. ◊ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat căruia i s-au adăugat denaturanți pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit în industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost îndepărtate impuritățile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen și denaturat cu salicilat de metil, întrebuințat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil în apă, greu solubil în alcool și eter, întrebuințat drept combustibil solid. 3. Băutură alcoolică. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool. Vezi definitia »

vânjól s.n. (înv. și reg.) 1. sucire, încovoiere. 2. agitare, luptă. Vezi definitia »