Definita cuvantului năstav
năstáv (năstávuri), s. n. – 1. Întemeiere. – 2. Impuls, inspirație. Sl. nastavŭ „întemeiere; dirijare” (Cihac, II, 723). Sec. XVIII. – Der. năstăvi, vb. (a dirija, a conduce, a inspira), din sl. nastaviti; năstavnic, s. m. (șef, director), sec. XVII, înv.; năstăvitor, s. m. (conducător, șef), înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu năstav
orșáv s.n. (reg.) ciorbă țărănească din mere sau pere uscate. Vezi definitia »
BLEAV s. n. v. bleau2. Vezi definitia »
ZURBÁV, -Ă, zurbávi, -e, adj. (Înv. și arhaizant) Rebel. Vezi definitia »
ȘÍȘCAV, -Ă, șișcavi, -e, adj. (Reg.) Peltic. – Comp. sb. šuškati „a vorbi peltic”. Vezi definitia »
SCANDINÁV, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Scandinavia. ◊ (s. f. pl.) limbi actuale din ramura nordică a limbilor germanice. (< fr. scandinave) Vezi definitia »