Definita cuvantului naște
náște (násc, născút), vb. – 1. (Înv.) A făta. – 2. A aduce la lumină, a apărea. – 3. (Refl.) A se ivi, a veni pe lume. – 4. A ieși, a se produce. – Mr. nascu, megl. nasc, istr. nǫscu. Lat. nascĕre (Pușcariu 1155; Candrea-Dens., 1207; REW 5832), cf. it. nascere, prov. naisser, fr. naître, cat. naixer, sp. nacer, port. nascer. – Der. născare, s. f. (naștere); născător, adj. (generator, care dă naștere; s. m., tată); născut, s. n. (înv., naștere; înv., Nașterea Domnului); naștere, s. f. (faptul de a naște; Crăciun; început; organ genital femeiesc); renaște, vb., format după fr. renaître; Renaștere, s. f., după fr. Renaissance. Cf. nat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu naște
ELIPTICITÁTE s.f. (Rar) Gradul de turtire a unei elipse (1). [Cf. it. ellitticità]. Vezi definitia »
GRANULOZITÁTE s.f. Felul de alcătuire a unui material mineral granular privit din punctul de vedere al mărimii granulelor din care este format. [Cf. fr. granulosité]. Vezi definitia »
INCURABILITÁTE s.f. Starea a ceea ce este incurabil. [Cf. fr. incurabilité]. Vezi definitia »
GRAVITÁTE s. f. însușirea de a fi grav; însemnătate, importanță excepțională. ◊ seriozitate, severitate. (< fr. gravité, lat. gravitas) Vezi definitia »
1. QUIDDITÁTE s.f. (Fil.) Concept aristotelian care desemnează substanța formală, cauza primă a obiectului, esența acestuia. [Pr.: cvi-di-] – Din lat. quidditas, -atis, fr. quiddité. Vezi definitia »